Primul concurs de slam dunk

Primul concurs de slam dunk din istorie s-a desfășurat la All Star Game-ul ABA (American Basketball Association) din Denver, în anul 1976. ABA a fost o ligă profesionistă, menită ca o alternativă pentru mai puternicul NBA, desfășurându-se între 1967 și 1976.

De la începuturi, ABA a avut ca scop unificarea cu NBA și implicit formarea unei singure ligi profesioniste, care să acopere mai multe locuri din Statele Unite ale Americii. Totuși, American Basketball Association a avut o altă abordare. A fost o ligă în care tehnica și calitatea individuală, respectiv imaginația jucătorilor au fost ingredientele principale.

Julius Erving, poreclit Dr. J, unul dintre cei mai redutabili dunkeri ai tuturor timpurilor

Show-ul de orice fel a fost principalul scop al ABA din dorința de a atrage atenția publicului și implicit a NBA. Meciurile din ABA nu s-au bucurat însă de mare atenție, partidele jucate în săli imense având de obicei câteva sute de spectatori prezenți în tribune.

Introducerea concursului de slam dunk rămâne drept cea mai importantă inovație pe care ABA a adus-o jocului de baschet. Primul astfel de eveniment și unicul organizat de ABA, a avut loc la 27 ianuarie 1976, în McNichols Sports Arena din Denver. Concursul s-a desfășurat în pauza meciului de All Star Game.

La eveniment au participat următorii jucători: Julius Erving (New York Nets), David Thompson (Denver Nuggets), Artis Gilmore (Kentucky Colonels), respectiv George Gervin și Larry Kenon (ambii de la San Antonio Spurs).

Fiecare dintre participanți a avut câte cinci încercări pe care au fost nevoiți să le execute în interval de două minute. În repertoriul fiecărui jucător au existat două exercuții obligatorii: un slam dunk de pe loc și unul din alergare, bătaia pe picior fiind la cel puțin trei metri de coș. Celelalte trei execuții trebuiau să înceapă în felul următor: una de pe partea stângă în direcția de atacare a coșului, una de pe dreapta, iar una de pe linia de fund a terenului.

David Thompson (în roșu) și Julius Erving (albastru) protagoniștii primului concurs de slam dunk

Juriul a notat execuțiile pe baza abilităților artistice, imaginației, naturalețe în mișcare, cât și pe baza reacției publicului.

Finala i-a adus față în față pe Julius Erving și David Thompson. Primul era deja un jucător cunoscut pentru abilitățile sale atletice, fiind până în zilele noastre un inovator și unul dintre cei mai spectaculoși dunkeri din istoria jocului de baschet. Cel din urmă, dincolo de faptul că a fost favoritul publicului local, fiind legitimat la echipa din Denver, era mai scund cu aproximativ zece centimetri decât toți ceilalți participanți la evenimentul de slam dunk.

Thompson a ratat o execuție, însă și-a încheiat prestația cu un 360 degree dunk, una dintre primele astfel de realizări văzute pe terenul de baschet. În schimb, Erving a uluit asistența cu o execuție în care s-a desprins de la sol la nivelul liniei aruncărilor libere. Avea să fie reușita decisivă pentru câștigarea concursului, dar și plasarea celui poreclit „Dr. J” în fruntea celor mai buni dunkeri ai vremurilor.

Competiția de slam dunk din Denver este relatată în cadrul unui episod din serialul documentar „Basketball A Love Story”.

În același an, 1976, NCAA a anunțat că acceptă slam dunk-ul, după ce acesta fusese interzis. De asemenea, în același an s-a consemnat unificarea celor două ligi de baschet profesionist din SUA – ABA și NBA. Următorul concurs de slam dunk a avut loc de abia opt ani mai târziu, când Larry Nance Sr. a triumfat la evenimentul care a avut loc tot în Denver.

NBA a organizat, în sezonul 1976/77 un concurs de slam dunk la care au participat 22 de sportivi. Aceștia și-au dat întâlnire în diferite locuri din SUA. Câștigător a fost desemnat Darnell Hillman, după ce l-a învins în finală pe Larry McNeill, pe 5 iunie 1977.

Începând cu NBA All Star Game-ul din anul 1984 se organizează anual concursul de slam dunk (excepție făcând anul 1999, când din cauza grevei sindicatului jucătorilor nu s-a ținut All Star Weekend-ul). Acesta a făcut deliciul publicului spectator și telespectator de-a lungul anilor 80-90. Între învingători s-au numărat atleți de renume precum Michael Jordan, Dominique Wilkins, Kobe Bryant și alții. În anul 2000 s-a desfășurat probabil cel mai memorabil eveniment de slam dunk, Vince Carter făcând furori și intrând imediat în legendă drept unul dintre cei mai spectaculoși dunkeri din istorie.

Nate Robinson se înalță spre coș

De-a lungul timpului jucători scunzi au reușit să se impună la acest gen de întrecere. Cel mai recent, Donovan Mitchell a triumfat în 2018, la Staples Center din Los Angeles. Jucătorul lui Utah Jazz măsoară 1.91 metri. Cei mai scunzi câștigători sunt Spud Webb (1.70 metri, în 1986) și Nate Robinson (1.75 metri, în 2006, 2009 și 2010). Nate este singurul care a triumfat de trei ori în concursul de slam dunk. Dominique Wilkins, Michael Jordan, Harold Miner, Jason Richardson și Zach LaVine au câștigat de câte două ori fiecare.

Articole din aceeași categorie

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Nu vor fi publicate comentariile care sunt în afara subiectului articolului sau pe care le considerăm ca fiind ilegale, discriminatorii, injurioase sau neadecvate. Linkurile utile în context sunt binevenite.

Sliding Sidebar

Despre Noi

24secunde este un site dedicat, în special, analizelor și comentariilor despre baschetul românesc.

Publicăm și știri, unele mai detaliate, puse în context și însoțite de câte cu un paragraf cu un comentariu, altele scurte, grupate sub titulatura ”Ultima oră”.

24secunde.ro este întruchiparea unei pasiuni, drept urmare principalul nostru țel nu este traficul.

Normal că vrem să avem, zilnic, mii de cititori care să lase tot atâtea comentarii, dar nu acesta este obiectivul nostru primordial.

În primul rând, vrem să vă oferim texte de o calitate foarte bună.

În al doilea rând, vrem să creem o comunitate în care să se discute despre problemele reale ale baschetului românesc și despre soluțiile de dezvoltare a acestuia, fără antipatii legate de echipa favorită, orașul de domiciliu sau alte astfel de lucruri derizorii.

Sperăm să reușim toate acestea, iar 24secunde.ro să devină un reper în presa de baschet din România.