De la un necunoscut în România la MVP-ul finalei în șase luni

În urmă cu doi ani, CSM CSU Oradea a câștigat primul titlu național din istorie. Formația roș-albastră a făcut atunci un efort spre jumătatea sezonului reușind să-i legitimeze pe Miha Zupan și Martin Zeno. Primul a adus plusul de expriență, iar celălalt de calitate individuală. Cei doi au venit ca o mănușă în jocul organizat practicat de bihoreni. Ei au adus elementele de care echipa bihoreană avea nevoie pentru a-și trece în cont primul trofeu din istorie.

Cel de-al 2-lea titlu național pentru CSM CSU Oradea a venit în urmă cu câteva zile. La capătul unui sezon cu suișuri și coborâșuri, cu jucători consacrați, de certă valoare, ce au demonstrat de-a lungul timpului că pot să performeze în echipe cu pretenții, dar care la Oradea nu au confirmat. Vorbim în principal despre Obie Trotter și Nemanja Milosevic. Ceva nu a mers, dar acum ne concentrăm pe altceva.

Ce anume a adus CSM-ului „edge”-ul de care avea nevoie pentru a nu mai oscila și pentru a avea constanță în evoluții, dar mai ales în rezultate?

În primul rând e vorba despre jucători care s-au potrivit. Oradea a schimbat nu mai puțin de șase jucători în cursul sezonului. Au plecat, motivele nu mai contează acum, între finele lunii decembrie 2017 și februarie 2018 următorii jucători: Pedja Stamenkovic, Sergiu Pop, Obie Trotter, Nemanja Milosevic, respectiv Basti Ionescu. De asemenea, la startul sezonului, CSM-ul s-a despărțit de Lucian Țîbîrnă, acesta fiind substituit de către Mihai Gavrilă. În schimb, au venit Kris Richard, Vaidas Kariniauskas, Tudor Fometescu, Sean Denison, Laci Lazar și Stefan Nikolic. Totul presărat de accidentările lui Martin Zeno, iar mai apoi de cea a lui Muhamed Pasalic.

Echipa, în noua alcătuire, s-a omogenizat rapid, însă cel mai important este că a găsit soluții să performeze în momentele cruciale ale sezonului 2017/18: turneul de Cupa României și playoff-ul Ligii Naționale. Oradea a jucat finala cupei și a câștigat campionatul. Deloc puțin în condițiile în care în cursul lunii decembrie aproape nimeni nu ar fi anticipat așa ceva ținând cont de oscilațiile din jocul echipei. Ba mai mult, cine să-și imagineze că o echipă alcătuită din jucători care în decembrie 2017 nici măcar nu știau de existența lui, vor fi ghidați spre trofeu de Kris Richard?

Despre el discutăm acum. Despre „Cristi”. Un baschetbalist originar din Texas, cu o calitate atletică uluitoare, dublată de un antrenament și o pregătire fizică ireproșabilă, de un IQ baschetbalistic impresionant ce l-a făzut să înțeleagă că a fost înzestrat cu anumite abilități care îl separă de aproape toți ceilalți colegi de breaslă.

Baschetul prestat de Kris a fost unul impresionant. S-a făcut remarcat imediat, chiar dacă la primele antrenamente sub comanda lui Cristian Achim nu a depus eforturi să-și impresioneze antrenorul sau colegii. A lăsat jocul să vorbească pentru el, totul de o naturalețe care atunci când urmărești acest joc de atât timp te face să înțelegi ce anume îi separă pe jucători. De altfel, la un moment dat colegii săi de la CSM Oradea au început să facă glume, începând să-l cunoască de la o zi la alta.

Extrem de tăcut, dar o prezență întotdeauna plăcută, Richard a știut cum să întrețină buna atmosferă în echipă. Un element pe care nouă din zece oameni nici măcar nu îl remarcă, dar care poate să propulseze o echipă de la una bună la o campioană. Mereu pozitiv, autor a unor glume de bun simț, niciodată menite să atingă în mod negativ pe oricine (adică mereu în limita glumei, niciodată în zona jignirii), folosind aceeași abordare indiferent că interlocutor a fost antrenorul principal, liderul sau căpitanul echipei, un membru al staff-ului ori un angajat al Arenei Antonio Alexe, Kris a schimbat aerul la CSM Oradea.

Cu toții am văzut prestațiile sale uluitoare. I-am surprins viteza de deplasare, schimbările de direcție, deplasarea laterală, activitatea din apărare, agresivitatea pozitivă din joc și faptul că nu a avut probleme comportamentale. Nici măcar una. Ceea ce nu s-a prea văzut este însă faptul că acest om nu a fost niciodată nemulțumit. Nu a protestat, nu a avut niciun gest care să te facă să te gândești că ceva nu îi convine. Iar șase luni într-o țară străină, pe care nu a mai vizitat-o anterior și în care nu cunoștea pe nimeni la momentul sosirii, poate să scoată în evidență multe lucruri.

Antrenamentul nu a fost niciodată tensionat din cauza lui. În schimb, a fost mereu competitiv datorită seriozității sale. Mereu atent cu propriul corp. Atât în ceea ce privește recuperarea după antrenament, cât și menținerea temperaturii corpului în momentele în care a fost retras pe bancă în timpul meciurilor și antrenamentelor. Fiind tăcut te gândești că la ședințele tactice nu a priceput prea mult din ceea ce ce vorbește, pentru ca în teren să-l vezi preocupat să execute planul de joc. Firește, datorită calităților cu care a fost înzestrat și pe care le antrenează zilnic, situațiile favorabile în faza de atac, respectiv capacitatea de a pune din punct de vedere individual adversarul în dificultate prin apărare, au ieșit mai pregnant în evidență decât la oricare alt jucător în acest campionat.

Altfel, ce ar fi de spus despre Kris Richard?

De două ori MVP al meciului la Final 8-ul Cupei României. Este vorba despre victoriile din sferturile de finală și semifinale, disputate în compania lui Phoenix Galați și CSM Steaua EximBank. A avut medii statistice de 18.3 puncte, 5.3 recuperări, 1.7 intercepții și 1.3 pase decisive în 28 minute pe partidă pentru 16.7 la eficiență la turneul final de cupă.

MVP al finalei LNBM, pentru ca pe parcursul întregului playoff să aibă medii statistice de 15.8 puncte, 3.8 recuperări, 3.1 pase decisive, 2.4 intercepții în peste 29 minute pe meci pentru 16.3 la eficiență în cele 12 meciuri disputate în fazele eliminatorii ale campionatului.

Pe lângă faptul că a venit la jumătatea sezonului, fiind absolut totul nou pentru el – antrenor, colegi, adversari, rutină – în cursul lunii aprilie a avut o altă provocare. Kris a trebuit să preia sarcinile poziției 1 în momentele în care Vaidas Kariniauskas era pe bancă. Acest lucru s-a datorat accidentării lui Muhamed Pasalic. Nu este un conducător de joc clasic, simțindu-se mult mai bine și fiind evident mai eficient atunci când nu trebuie să care mingea, deoarece își salvează din energie și prospețime pentru finalizare, însă Kris nu a avut nicio problemă în a-și asuma un rol care nu îl avantajează în mod deosebit.

E foarte greu să găsești ceva care să nu-ți placă la Kris Richard, atât ca jucător, cât și ca om. Și probabil de asta a devenit campion. Pentru a 2-a oară consecutiv, după ce în 2017 a cucerit titlul de campion al Letoniei, alături de VEF Riga.

Foto: Roby Boros

Articole din aceeași categorie

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Nu vor fi publicate comentariile care sunt în afara subiectului articolului sau pe care le considerăm ca fiind ilegale, discriminatorii, injurioase sau neadecvate. Linkurile utile în context sunt binevenite.

Sliding Sidebar

Despre Noi

24secunde este un site dedicat, în special, analizelor și comentariilor despre baschetul românesc.

Publicăm și știri, unele mai detaliate, puse în context și însoțite de câte cu un paragraf cu un comentariu, altele scurte, grupate sub titulatura ”Ultima oră”.

24secunde.ro este întruchiparea unei pasiuni, drept urmare principalul nostru țel nu este traficul.

Normal că vrem să avem, zilnic, mii de cititori care să lase tot atâtea comentarii, dar nu acesta este obiectivul nostru primordial.

În primul rând, vrem să vă oferim texte de o calitate foarte bună.

În al doilea rând, vrem să creem o comunitate în care să se discute despre problemele reale ale baschetului românesc și despre soluțiile de dezvoltare a acestuia, fără antipatii legate de echipa favorită, orașul de domiciliu sau alte astfel de lucruri derizorii.

Sperăm să reușim toate acestea, iar 24secunde.ro să devină un reper în presa de baschet din România.