Interviu cu Tudor Costescu despre echipa națională și deciziile Consiliului Director, respectiv ale Comisiei de Disciplină

Tudor Costescu, antrenorul principal al echipei naționale de baschet masculin a României, fost antrenor coordonator al loturilor naționale, membru de seamă al Colegiului Central al Antrenorilor de baschet din România și un personaj important al familiei baschetului românesc în ultimul deceniu, a oferit un amplu interviu la încheierea activității primei reprezentative în precalificările FIBA EuroBasket 2021.

Cu obiectivul îndeplinit, dar lipsit de câțiva jucători importanți, respectiv cu o serie de probleme ce au declanșat discuții aprinse în comunitatea baschetbalistică din țara noastră pe parcursul ultimelor săptămâni, amintitul om de baschet a vorbit deschis și a răspuns pe larg întrebărilor adresate. Costescu a explicat inclusiv modul de organizare al baschetului românesc pentru a limpezi situația în ceea ce privește deciziile luate.

Cum evaluați parcursul echipei naționale a României în precalificările FIBA EuroBasket 2021?

Pozitiv și cred că e o evoluție bună spre foarte bună, ținând cont și de condițiile speciale în care a avut loc această acțiune. Sunt mulțumit de rezultate și de modul în care ele au fost atinse.

Este primul rezultat pozitiv al naționalei de seniori în formula actuală – cea din care fac parte beneficiarii regulii U23 din LNBM. Cum vedeți dumneavoastră situația din această perspectivă, fiind unul dintre oamenii care au militat pentru implementarea regulii jucătorului român tânăr în LNBM (subiect pe care doresc să-l discutăm mai târziu) și cel care a antrenat generația 1997 la CE U20 masculin din urmă cu doi ani?

Consider că nu numai generația 1997 este promițătoare. Există și în spate generații care se pot ridica la acest nivel și merită investit în aceeași măsură în care s-a întâmplat cu amintita generație. Prin urmare, așa cum am spus de fiecare dată, regula este bine venită și mă bucur că suntem în poziția să culegem roadele unei asemenea reguli. Evident că prezența lor în teren, în Liga Națională, chiar prin prisma unei obligații de regulament, a dus la o creștere evidentă a valorii acestor jucători. Până la urmă ne-a făcut să ne exprimăm în acest fel pe teren la echipa națională de seniori.

În continuare ne va fi extrem de greu, datorită faptului că întâlnim nume consacrate ale baschetului European în grupa de calificare. După cum am pornit în urmă cu mai bine de un an, am speranțe că avem ceva șanse.

Cât este de important acest rezultat pentru România și tinerii jucători ce sunt vizați să participe în următoarea campanie? Acolo unde parteneri de întrecere vor fi niște școli de baschet recunoscute la nivel internațional, ca Spania în special, dar și Israel – care a obținut rezultate extraordinare în ultimii ani la nivel U20, respective Polonia – țară care de ani de zile implementează regula jucătorului autohton.

Consider că rezultatele sunt foarte importante, dar și modul în care au fost obținute. Dezamăgirea noastră a fost mare la terminarea primei grupe de precalificare, când am fost la două puncte de calificare, la meciul cu Macedonia. Eu le-am spus băieților la începutul celei de-a 2-a grupe că poate e mai bine așa, fiindcă ceea ce am acumulat în prima grupă ne-a făcut mai puternici. Cred că acest lucru s-a văzut și am demonstrat în grupa a 2-a.

Până la urmă sunt șapte victorii consecutive ale echipei naționale în meciuri oficiale. Sunt mulțumit de modul în care ne-am exprimat. În raportul de activitate am constatat că în ultimele patru meciuri, din totalul de 160 minute de joc efectiv, am fost conduși în total vreo 12 minute și jumătate. În plus, diferențele de puncte au fost confortabile, cu excepția ultimului meci. Este adevărat, Cipru și Slovacia nu sunt echipe de top din Europa. Totodată trebuie să fim sinceri cu noi înșine să admitem că nici noi nu suntem. Ne dorim să ajungem acolo, astfel încât următorul pas este să ne confruntăm cu echipele de top.

Spania este o forță de talie mondială în ultimii 25 ani. Polonia investește serios și sănătos în produsul autohton, fiind o altă echipă calificată la Campionatul Mondial din acest an. Israel în ultimii doi ani este campioană europeană la U20, deci vine din spate cu niște generații puternice. Consider că este un moment potrivit să ajungem să ne confruntăm cu ei.

Referitor la tinerii jucători și o eventuală viitoare selecție, lucrurile nu sunt foarte încurajatoare din păcate. Aria de selecție rămâne foarte redusă. Din păcate orice accidentare ne afectează. De-a lungul unei luni de pregătire și meciuri orice accidentare minoră ne-a pus în dificultate, riscând să nu avem 12 jucători la antrenament sau la meci. E adevărat, ne-au ajutat și alți sportivi în pregătire, însă subțirimea efectivului a fost resimțită din plin.

În această vară echipa României a fost lipsită de o serie de jucători. În ce măsură a contat absența acestora, chiar dacă s-au câștigat toate meciurile, iar naționala și-a atins obiectivul pentru acest an? Deocamdată să vorbim despre importanța absențelor și nu cauzele acestora.

Am obținut patru victorii din tot atâtea meciuri și ne-am atins obiectivul. Indiferent de lotul pe care l-am avut la dispoziție la fiecare meci, eu am fost extraordinar de mulțumit de fiecare dintre ei și vreau să le mulțumesc pe această cale public pentru efortul depus. E greu de spus, dacă un jucător din cei absenți ar fi fost în locul altuia, am fi câștigat la 27 de puncte diferență în loc de 17. Pentru mine acest lucru nu are relevanță. Cel mai important este că fiecare și-a înțeles foarte bine rolul și au făcut eforturi supramaximale într-o perioadă dificilă. Nu vreau să vorbesc despre importanța baschetbalistică individuală a unuia sau altuia. Mi-am asumat acest rol și a trebuie să ne descurcăm cu jucătorii pe care i-am avut la dispoziție. De care am fost extrem de mulțumit.

În pofida deznodământului pozitiv pentru naționala de seniori a României, vara aceasta a fost marcată de mai multe aspecte deloc fericite. Pe de o parte vorbim despre parcursul naționalelor de juniori, care până la urmă reprezintă rezultatul muncii desfășurate de întreg sistemul baschetbalistic românesc, iar pe de altă parte de niște întâmplări cu anumiți sportivi convocați la echipele naționale ale României.

Întâi, cum comentați situația în care se află baschetul juvenil românesc la ora actuală și ce soluții de viitor credeți că se pot găsi?

Din păcate baschetul românesc nu este un izvor continuu de valori indiferent de momentul în care se află el. Trebuie să fim foarte obiectivi și să recunoaștem că la nivel juvenil, masculin și feminin, nu a fost un an fericit. Din păcate trebuie să fim realiști și să admitem că nu avem forța unor școli consacrate de baschet ca să putem alinia în fiecare an generații competitive. Noi ne-am mulțumit să forțăm și să împingem în față câte o generație pe care am considerat-o de oarece perspectivă. Federația încearcă să se preocupe de toate loturile naționale în egală măsură. Sunt foarte importante anumite aspecte organizatorice, care preced aceste competiții. Eu cred că deciziile strict tehnice, programul de pregătire, selecția jucătorilor, numirea antrenorilor, trebuie făcute de personae abilitate. Mă refer aici la Colegiul Central al Antrenorilor de baschet, care din păcate în ultimul timp și-a pierdut din consistență. Mă rog, în ultimele 2-3 luni a existat o activare și o prezență mult mai serioasă. Ținând cont că este un organism statutar al Federației Române de Baschet, care are în atribuții exact aceste tematici. Se pare că dirijarea și controlul acțiunilor de juniori nu a fost cea mai fericită.

Pe de altă parte, cum comentați situația absenteismului și a lipsei de motivație, chiar interes din partea unor sportivi față de convocările la echipele naționale?

Este o situație complexă. Nu cunosc ce s-a întâmplat concret la loturile juvenile, deși când am ocupat funcția de antrenor federal am întâlnit cazuri cu care a trebuit să ne ocupăm și să dăm anumite soluții, de această dată vorbesc din postura de antrenor al echipei naționale de seniori.

Vreau să fac câteva clarificări. În primul rând mi-aș dori să se înțeleagă că nu pot să-mi permit să am ceva personal cu un jucător. Datorită poziției în care sunt îmi iese din cap orice idee că aș putea avea o chestiune personală cu cineva. Cu atât mai mult cu cât cei doi jucători, care au fost expuși unei asemenea situații, sunt în continuare băieți deosebiți și jucători cu care am avut relații excepționale. Mai mult, ei nu și-au manifestat dorința de a nu se prezenta la lot. Lucrul care m-a deranjat pe mine foarte tare este că ei au vrut să se prezinte în condițiile impuse de ei. Adică, știindu-i de mai mult timp nu m-aș fi așteptat la așa ceva. Eu nu pot să le impun lor. Eu am făcut convocatorul. Federația l-a trimis. Departamentul Tehnic i-a informat. Ei pot alege dacă se prezintă sau nu. Din păcate, probabil neinspirat sfătuiți, au încercat să împace și capra și varza.

Eu după meciul cu Macedonia din luna februarie a acestui an am anunțat pe toată lumea că ne vom vedea pe 20 sau 21 iulie. Adică nu avea cum să existe o surpriză în privința datei la care urma să fie stabilită reunirea. Nu am făcut și nu voi face vreodată publică vreo discuție privată cu jucătorii. Sunt oameni pe care îi prețuiesc și îi apreciez pentru tot ce au făcut. Din păcate deciziile luate de ei în această vară nu au fost foarte inspirate. Probabil nu au crezut nici în fermitatea noastră referitor la respectarea regulamentelor. Eu am avut discuții începând din 15 iunie cu fiecare dintre ei. Unii și-au manifestat dorința de a avea un program separat și de fiecare dată am insistat să se prezinte în data de 21 iulie. Alegerea a fost a lor, a fiecăruia. Eu nu i-am amenințat și nu le-am spus decât că îi aștept la data reunirii. Chiar și pe 18 sau 19 iulie le-am spus că îi aștept pe 21 la pregătire.

Aș vrea să spun că sunt mai mulți jucători care au fost prezenți la reunirea din 21 iulie, care aveau niște campuri plătite din propriul buzunar, la care au renunțat tocmai pentru că au înțeles importanța momentului și s-au prezentat la data reunirii.

Între timp situația a ajuns la Consiliul Director, care luni (26.08) a luat niște decizii. Există o discrepanță între deciziile dictate împotriva celor doi jucători de la echipa națională de seniori. Trebuie spus că decizia nu este a dumneavoastră și nici măcar nu vorbim despre o decizie exclusivă a federației. Este decizia Consiliului Director, alcătuit din reprezentanții structurilor afiliate la Federația Română de Baschet.

Acest lucru trebuie subliniat. Chiar dacă se va interpreta că apăr federația. Nu a fost nimeni îndeajuns de abil până acum să explice situația reală.

Comisia de Disciplină, prin regulamentul FR Baschet, este singurul organism abilitat să se propunțe asupra cazurilor de neprezentare la echipa națională. Există un regulament al FR Bachet, aprobat de Consiliul Director – care este ales prin vot în Adunarea Generală. Este un regulament care trebuie respectat.

Comisia de Disciplină, tocmai datorită faptului că este alcătuită din niște oameni care nu aparțin sistemului, federației sau cluburilor, este singura care ar putea avea discernământ și echilibru în luarea unor decizii.

Consiliul Director este o instituție ce nu e formată din salariații Federației Române de Baschet. Acolo sunt oameni de baschet din fenomenul sportiv românesc, care reprezintă cluburi de juniori, de senori, masculin și feminin. Este un organism votat de Adunarea Generală. Din Adunarea Generală fac parte toate structurile sportive afiliate la FR Baschet. Consiliul Director are rol decizional.

FR Baschet, angajații, respectiv antrenorii, doar se supun deciziilor Consiliului Director. Deciziile luate în cadrul Comisiei de Disciplină și ale Consiliului Director nu sunt deciziile FR Baschet. Sincer să fiu, cred că dacă FR Baschet ar fi luat deciziile în aceste cazuri, cu totul alta ar fi fost abordarea.

Referitor la discrepanța între decizii, sunt foarte surprins. Mi se pare o judecată fără măsură egală. Eu am studiat regulamentele. O parte dintre ele au fost propuse de mine și votate de Consiliul Director, iar apoi întocmite, inclusiv cele referitoare la convocarea la echipele naționale. Acolo nu se specifică obligativitatea participării la cantonament. Acolo se vorbește despre obligativitatea prezenței, inclusiv în cazurile medicale, fiindcă noi, ca oameni de sport, ca strungari sau actori, nu ne putem exprima asupra validității unui act medical. Tocmai de aceea se solicită prezența sportivilor care invocă o situație medicală pentru a se confirma un eventual diagnostic medical al respectivului sportiv. Mai departe, se decide tratamentul necesar acelei accidentări, în interesul comun al jucătorului, echipei naționale și a echipei de club.

Nu vreau să discut succesiunea apariției actelor medicale în cazul lui Kuti. Nu e relevant, decât poate pentru juriști. Primele discuții ale mele cu el, Kuti era disponibil din punct de vedere medical. Știu că această afecțiune medicală l-a afectat și pe parcursul sezonului trecut și am confirmarea faptului că a avut dureri și a jucat cu aceste dureri. Știu, pe de altă parte, că pe parcursul verii a participat la concursuri de 3×3. Mai știu că diagnosticul final de fractură de stres a fost înaintat Federației Române de Baschet pe data de 27 iulie.

Prin urmare, nu sunt eu cel care judecă și nici nu-mi doresc acest lucru, dar pentru mine aceste semnale, această succesiune, nu au fost cele mai fericite. Eu consider că ambii jucători ar fi trebuit judecați cu aceeași măsură, în sensul că unul dintre ei nu s-a prezentat fără să menționeze cauze medicale, celălalt tot nu s-a prezentat în contextul regulamentului, deoarece trebuia să vină să facă verificarea. Afecțiunea lui Kuti a fost depistată în data de 25 sau 28 iunie, prima dată când a fost diagnosticat cu fractură de stres. Dacă afecțiunea lui era tratată din ziua imediat următoare avea exact patru săptămâni la dispoziție, perioadă în care conform actelor și recomandărilor medicale ar fi putut să se refacă. Asta înseamnă că pe 21 iulie, la data intrării în cantonament, ar fi putut începe cu refacere și pe data de 7 august, la primul meci oficial, ar fi fost apt.

Sigur, acestea pot fi scenarii. Nu cunosc realitatea medicală, deoarece nu am fost prezent la analizele medicale, dar din hârtiile înaintate Federației Române de Baschet asta reiese. Problema mea nu este că jucătorul nu a participat activ la cantonamentul echipei naționale din prima zi, ci modul în care a înțeles să trateze relația cu echipa națională. Deși știu foarte bine că și-ar fi dorit să fie acolo, se pare că din păcate nu a fost sfătuit să ia deciziile care să nu-l aducă în această situație.

Care credeți că vor fi efectele deciziilor luate în cazul celor doi? Există riscul să se creadă că anumiți factori au un rol în luarea deciziilor Consiliului Director?

Eu nu vreau să fac supoziții. Nici nu e meseria sau datoria mea. O mare parte a jucătorilor sub 23 ani, eligibili pentru convocare la echipa națională de seniori, au înțeles – cel puțin o bună parte dintre ei – că se află într-o postură favorabilă de a progresa din punct de vedere sportiv, de a avea un venit decent sau de a fi în poziția în care să-și negocieze un venit decent la echipele de club tocmai datorită regulii instituite. Această regulă este făcută pentru a sprijini tinerii jucători români și pentru a asigura echipei naționale un fond de jucători de o valoare tot mai ridicată. Ei trebuie să înțeleagă acest lucru. În afară de dorința absolut naturală de a fi prezenți și a reprezenta echipa națională. Din punctul meu de vedere, dincolo de aspectul organizatoric, echipa națională devine un motiv de mândrie.

Părerea mea este că trebuie să tratăm lucrurile și să înțelegem că echipa națională este mai presus de orice interes personal meschin, de moment sau a unei entități. Vă spun altceva: nu înțeleg de ce informarea trimisă către FR Baschet, referitor la Kuti Nandor, este făcută de o persoană fizică, respectiv presupusul agent al jucătorului, care ne anunță cu trei zile înainte de reunire că, Kuti este accidentat. Nu respectă regulamentele FR Baschet. În plus, echipa națională sau antrenorul echipei naționale nu prea are motive ori substrat legal să interacționeze cu agentul unui jucător. Cu atât mai mult cu cât relația mea cu Kuti a fost, până în acest moment și sper că acest lucru nu se va schimba pe viitor, sinceră și deschisă. Asemenea relației mele cu Torok. Se întâmplă niște lucruri care pe mine mă fac să mă gândesc că acești băieți nu au luat cele mai bune decizii în data de 21 iulie.

Referitor la Consiliul Director, trebuie să fim realiști. Este format din reprezentanți ai cluburilor. Nu mă aștept ca un reprezentant al clubului la care este legitimat un jucător să voteze împotrivă, la fel cum nu mă aștept ca un reprezentant al unui club rival să voteze pentru. Este, din păcate, o realitate în baschetul românesc, fiindcă membri Consiliului Director trebuie să înțeleagă că nu sunt acolo pentru a servi intereselor propriului club ci pentru binele general al baschetului românesc. Putem trăi și cu aceste decizii. Sigur, acesta e motivul pentru care astfel de decizii nu trebuie luate în Consiliul Director. De asta există Comisia de Disciplină, Colegiu de Antrenori și alte organisme statutare ale federației.

În 2015 s-a reintrodus regula jucătorului autohton obligatoriu pe teren. Apoi, în 2017 a fost aplicată regula românului U23 in primul sfert, iar din 2018 se utilizează regula românului U23 în primele două sferturi. V-am mai întrebat de-a lungul anilor despre utilitatea acestei reguli – care aduce beneficii baschetbalistice și financiare celor vizați de ea, iar acum revin asupra acestui subiect. La ora actuală cum vedeți această regulă, punând în balanță nu doar efectele baschetbalistice ci și cele extra?

Existența acestei reguli nu poate decât să ne bucure. Mă bucur că majoritatea dintre jucătorii tineri confirmă încrederea acordată. Iar acest lucru este probat inclusiv la echipa națională. Anterior apariției acestor jucători tineri la echipa națională au existat alți jucători, cu rezultate bune. Atunci a fost vorba despre jucători forțați de regula jucătorului român în teren, fără limită de vârstă. Acei jucători au crescut evident în valoare. Pe mine nu poate decât să mă bucure că avem cluburi dispuse să plătească diferite sume de bani în funcție de doleanțele jucătorilor. Mi-aș dori să existe o concurență mult mai mare și cluburile să aibă de unde să aleagă. Astfel, eu, ca antrenor al echipei naționale de seniori, aș avea de unde să aleg. Strict baschetbalistic, eu văd această regulă ca un progres, chiar dacă într-un proces de dezvoltare pot să existe momente de stagnare ori de pași înapoi. Însă, per total, trebuie să fii cârcotaș ca să spui că această regulă nu a adus beneficii.

Sigur, modul în care unii beneficiari ai acestei reguli văd acest statut e diferit. Până la urmă din 20 de jucători e imposibil să faci 20 de superstaruri. Am fi o școala recunoscută în Europa. Important este că ne focusăm ca un număr cât mai mare dintre acești jucători să înțeleagă care este statutul, rolul și menirea lor. De asemenea, să înțeleagă căror conjuncturi datorează acest statut.

Un alt subiect îndelung discutat este cel al jucătorului naturalizat. Ce importanță are jucătorul naturalizat în echipa națională a României? În speță, Giordan Watson, deocamdată singurul naturalizat din istoria primei reprezentative.

Giordan a fost unul dintre jucătorii foarte importanți în perioada pe care eu am petrecut-o la echipa națională de seniori a României. E un băiat cu o etică și un comportament ieșite din comun. A fost trup și suflet alături de, în primul rând, echipa națională, cât și  alături de colegi. A avut tot timpul un cuvânt de spus către jucătorii mai puțin experimentați. A avut un cuvânt bun de spus, o indicație, un sfat. A avut o prezență absolut importantă și determinantă în angrenajul echipei naționale a României.

Sigur că, în continuare, ținând cont de nivelul european al baschetului, se pare că avem nevoie de jucători naturalizați pe, cel puțin, termen scurt și mediu pentru a face față rezultatelor dorite. Pe de altă parte, trebuie să continuăm să creștem pe lângă acești naturalizați cât mai mulți jucători născuți români de valoare.

Cunosc decizia Consiliului Director referitor la prezența în Liga Națională a jucătorilor naturalizați. Mi se pare cel puțin lipsită de logică, ca să nu spun mai mult. Și cu siguranță o mare frână pusă echipei naționale de seniori. Caz concret, acum este vorba despre Oradea. În viitor poate să fie Cluj, Dinamo și așa mai departe. Această echipă nu mai are niciun interes să naturalizeze un al 2-lea jucător. Fiindcă, pentru cine nu știe, în procesul de naturalizare al unui sportiv, eforturile de împart în egală măsură între Federația Română de Baschet și echipa de club la care este legitimat jucătorul.

Așadar, ce interes mai are acum Oradea să-l naturalizeze pe Kris Richard? Asta în condițiile în care salariul actual al lui Kris este mai mare față de anul trecut, ținând cont de potențialul lui statut de jucător român, iar faptul că nu va putea să evolueze împreună cu un alt jucător român, îl va face pe club să renunțe. Își vor spune “mai bine îl plătesc ca jucător străin, pentru că e valoros și joacă împreună cu celălalt naturalizat și obțin aceleași rezultate. De ce să susțin Federația Română de Baschet, când mi se pune piedică în acest sens?” Cine pierde în această ecuație? Evident, echipa națională de seniori a României. Aici fac referire strictă la cazul Richard, pe care îl cunoaștem cu toții. Nu mai spun de perspectivă. Cum pot să conving eu un jucător străin să vină în România cu statut de autohton când îi spun: “stai că nu vei juca toate meciurile” sau “stai că eu am încă un naturalizat, dar nu vă pot utiliza pe amândoi ca autohtoni, astfel încât trebuie să împart banii la doi”.

Nu mai spun de partea legală, în care statutul de cetățean al României, conferă drepturi egale oricărui posesor de buletin românesc. Indiferent de modul în care l-a dobândit.

Există și cazul jucătorilor români naturalizați, neeligibili pentru echipa națională, respectiv Fraseniuc și Calnicenco. De ce putem să acceptăm ca ei să joace ca români, nefiind elibigili pentru echipa națională și să înlocuiască un potențial jucător român de echipă națională, când nu dau voie unui jucător care chiar poate să ajute echipa națională să evolueze ca autohton? De ce să nu aibă voie o echipă să joace cu șase jucători naturalizați? Care e problema? Ei sunt eligibili pentru echipa națională a României.

Eu îmi doresc să am la dispoziție pentru echipa națională a României cel puțin 2-3 naturalizați. Știu că pot să folosesc doar unul, dar atunci când joc meciuri oficiale să am posibilitatea să aleg în funcție de adversarul întâlnit, de caracteristicile jucătorilor… De ce să nu am posibilitatea să joc azi cu un fundaș naturalizat, mâine cu un scorer naturalizat, iar poimâine cu un pivot naturalizat? Majoritatea echipelor naționale au această opțiune, nu doar Spania sau alte forțe recunoscute. De ce să ne uităm la alții, iar noi ne punem singuri bețe în roate? Datorită, probabil, unor orgolii personale sau unor interese de moment.

Din punctul meu de vedere este o decizie nesustenabilă, nici legal, iar sportiv este dezastruoasă pentru echipa națională.

În pofida acestor probleme, din exterior impresia a fost că în această vară a existat o atmosferă foarte bună în echipa națională, atât între jucători, cât și între jucători și staff. Firește, atunci când o echipă câștigă acest lucru este normal. Totuși, în ce măsură credeți că deciziile de ieri ale Consiliului Director vor impacta atmosfera de la lot și relațiile între componenții ei?

Mă bucur foarte mult că băieții au construit o atmosferă extraordinară. Este meritul exclusiv al lor. Este o chestiune reală și mă bucur că a fost așa. Spiritul de muncă, dorința și modul de exprimare în antrenamente și la meciuri sunt la superlativ. Inclusiv relația mea cu ei, strict profesională, este absolut mulțumitoare. Îi felicit și le mulțumesc pentru felul în care au ales și înțeles să trecem împreună prin aceste momente. Este meritul lor și este o parte importantă a succesului înregistrat de echipa națională în ultima perioadă.

În ceea ce mă privește, pot să spun că am terminat contractul cu FR Baschet și ținând cont de postura în care mă aflu, fiindcă se pare – deși eu mi-am făcut datoria și am informat Departamentul Tehnic asupra situației apărute în 21 iulie – sunt cel care a generat această stare de fapt, dar sunt și cel care susține aplicarea regulamentelor, mă gândesc foarte serios la modul în care voi putea continua o eventuală colaborare cu echipa națională de seniori a României având în vedere situația în care mă aflu. Această decizie, coroborată și cu altele, dă o lovitură groaznică unui fundament pe care de abia ne-am apucat să-l construim. Eu cred că, mai presus de problemele personale sau de interpretări superficiale, lumea trebuie să înțeleagă că succesul nu stă într-o oră și jumătate de meci pe săptămână. Succes înseamnă organizare, regulamente respectate, respect între cei care participă la activitatea unei echipe, comunicare și profesionalism. Dacă dispare măcar o parte din aceste cele enumerate de mine, șansele să performăm sunt din ce în ce mai mici. Iar poziția în care am fost pus eu prin aceste decizii mă face să mă gândesc foarte bine dacă rolul meu va mai putea fi același de acum încolo la echipa națională.

În acest moment, cu obiectivul îndeplinit, se poate presupune că FR Baschet dorește continuarea cu dumneavoastră. Ce ar trebui să se întâmple ca dumneavoastră să continuați la cârma echipei naționale de seniori a României?

Federația Română de Baschet nu decide asupra măsurilor și sancțiunilor care trebuie luate. Există regulamente. Din păcate, este o realitate, există lacune în regulament în anumite situații. E adevărat, o parte a acestor lacune au fost umplute și regulamentele au fost îmbunătățite. Vreau să insist pe această speță și să se înțeleagă: nu FR Baschet face regulamentele. Există Consiliul Director, căruia îi sunt supuse atenției propuneri de regulamente, venite din partea membrilor afiliați FR Baschet, iar Consiliul Director validează și aprobă regulamentele. Prin urmare, ceea ce aplică FR Baschet este rodul muncii membrilor afiliați acestui organism, reprezentați prin Consiliul Director.

Pentru mine ar fi următorul pas al unei construcții pe care am început-o cu FR Baschet. Îmi doresc foarte mult să continui pe acest drum, însă nu pot face lucrurile în orice condiții. Mai ales atunci când nu ni se pun la îndemână mijloacele necesare pentru a pune la punct acest mecanism. A nu se înțelege că îmi doresc suspendări sau să aducem jucători cu forța la echipa națională. Este cunoscută situația altor jucători cu care am avut dialog și care și-au expus punctul de vedere, cu care am ajuns la un numitor comun. Prin urmare nu suspendarea este singura soluție. Nu-mi doresc să fac răutați unui sportiv, dar preocuparea mea principală mai presus de o persoană sau alta este bunul mers al echipei naționale. Și cred că asemenea decizii sunt parte importantă a evoluției echipei naționale.

Ce așteptări aveți de la noul sezon competițional? Dincolo de evidenta luptă pentru supremație și câștigarea de trofee ori dobândirea unui statut mai important în Liga Națională pentru fiecare echipă în parte. Din perspectiva viitorului echipei naționale și a baschetului românesc ce v-ați dori să întâlniți în sezonul 2019/20?

Vorbind ca încă antrenor al echipei naționale, pot să vă spun că cel mai mult îmi doresc ca în luna februarie să am 25 jucători români sănătoși din care să pot să aleg 12 pentru un meci și poate alții 12 pentru al 2-lea meci. Cred cu tărie că suntem într-un punct de încredere și exprimare în joc. Suntem în mod evident outsideri în această grupă, dar îmi doresc să le punem problem favoriților la calificare. Pe de altă parte, jucătorii vor veni din plin campionat atunci și altul va fi nivelul de pregătire fizică și cel tehnico-tactic, individual, dar și perioada de pregătire a meciurilor va fi mai scurtă. Poate vom avea un nivel și mai bun de exprimare în teren.

NOTĂ
În timpul redactării acestui interviu, Federația Română de Baschet a anunțat deciziile luate de Consiliul Director din 26 august 2019 (click AICI), cele luate de Comisia de Disciplină (click AICI) și a emis un Comunicat Oficial (click AICI) semnat de către secretarul General al Federației Române de Baschet, domnul Dan Berceanu prin care se solicită reanalizarea cazurilor discutate în ședința Comisiei de Disciplină din 26 august 2019.

În completarea celor declarate de domnul Costescu în link-urile alăturate puteți găsi următoarele:

Componanța Adunării Generale – click AICI

Componența Consiliului Director – click AICI

Componența Comisiei de Disciplină – click AICI

Componența Colegiului Central al Antrenorilor de baschet – click AICI

Foto: Alina Cojocaru / Federatia Romana de Baschet (Facebook)

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Nu vor fi publicate comentariile care sunt în afara subiectului articolului sau pe care le considerăm ca fiind ilegale, discriminatorii, injurioase sau neadecvate. Linkurile utile în context sunt binevenite.

Sliding Sidebar

Despre Noi

24secunde este un site dedicat, în special, analizelor și comentariilor despre baschetul românesc.

Publicăm și știri, unele mai detaliate, puse în context și însoțite de câte cu un paragraf cu un comentariu, altele scurte, grupate sub titulatura ”Ultima oră”.

24secunde.ro este întruchiparea unei pasiuni, drept urmare principalul nostru țel nu este traficul.

Normal că vrem să avem, zilnic, mii de cititori care să lase tot atâtea comentarii, dar nu acesta este obiectivul nostru primordial.

În primul rând, vrem să vă oferim texte de o calitate foarte bună.

În al doilea rând, vrem să creem o comunitate în care să se discute despre problemele reale ale baschetului românesc și despre soluțiile de dezvoltare a acestuia, fără antipatii legate de echipa favorită, orașul de domiciliu sau alte astfel de lucruri derizorii.

Sperăm să reușim toate acestea, iar 24secunde.ro să devină un reper în presa de baschet din România.