Trei aspecte legate de regula românului U23

Regula românului U23, implementată din sezonul următor în Liga Națională de baschet masculin este una care m-a pus serios pe gânduri de la anunțul oficial. Așa cum am mai spus, m-am pus în situația jucătorilor tineri autohtoni, a celor mai mari de 23 ani, a antrenorilor, președinților și așa mai departe.

În rândurile de mai jos voi face referire la trei aspecte asupra cărora nu știu cât de mult s-au aplecat cei cu putere de decizie. Eu consider că ar fi trebuit să se țină cont de ele înaintea aspectului principal (sper că nu unic) care a determinat implementarea acestei reguli.

Protejarea școlilor de baschet – Inexistentă!

De-a lungul timpului prin intermediul acestui site am discutat despre școli de baschet și despre sistemele existente în țări super dezvoltate din punct de vedere baschetbalistic. Nu am exemplificat SUA deoarece aia e o cu totul altă lume. Complet diferită de tot ce se întâmplă în restul țărilor.

Am vorbit însă despre Spania. Cea mai puternică țară din baschetul european. Lucru confirmat de rezultatele primei reprezentative în ultimii aproape 20 ani, dar și despre performanțele sectorului juvenil. Am subliniat modul în care spaniolii își educă tinerii, nu doar permițând, dar și încurajând rivalitatea, inclusiv cea venită din afara granițelor țării. Așa au apărut Serge Ibaka, Nikola Mirotic, Ilimane Diop, Kristaps Porzingis, Luca Doncic, Markus Erikson și mulți, foarte mulți alții. Alături de care au ieșit la rampă tinerii spanioli. Exemple avem și aici precum Ricky Rubio, Alex Abrines, frații Willy și Juan Hernangomez etc.

Spania are un sistem de protecție al școlilor de baschet. Foarte pe scurt, acesta se referă la faptul că la încheierea junioratului, baschetbalistul nu este liber să facă ce dorește. Adică să negocieze cu orice echipă. Clubul, școala de baschet, care l-a format deține drepturile asupra acelui jucător pe parcursul primilor trei ani de seniorat. Astfel, jucătorul va fi liber să negocieze cu cine dorește fără ca cei care l-au făcut baschetbalist să mai aibă un cuvânt de spus de abia la vârsta de 21 ani. Așa cum bine se știe, frații Hernangomez au plecat în NBA încă din fragedă tinerețe. Acest lucru a fost posibil fiind aleși în NBA Draft, respectiv cu acordul cluburilor care i-au format.

Exemple elocvente în acest caz sunt doi dintre tinerii români formați baschetbalistic în Spania. Emi Cațe este jucătorul lui Real Madrid până în vara lui 2018. El evoluează la Real Betis Sevilla sub formă de împrumut. Celălalt este Rareș Uță. Jucător format de Unicaja Malaga. Primul an de seniorat l-a petrecut alături de acest club, iar în prezent evoluează sub formă de împrumut la Granada. Și el este legat de actuala finalistă a EuroCup până în 2018.

În România nu există niciun fel de sistem de protejare a cluburilor care investesc muncă, timp și uneori bani în sportivi. Cluburile care își doresc un junior plătesc grila de formare, care se calculează în funcție de rezultatele copilului alături de clubul care l-a format, respectiv de numărul de participări la Campionatele Europene și/sau Mondiale, alături de echipa națională. Nu voi intra în detalii, însă vă pot spune că sumele sunt de-a dreptul ridicole. Țineți cont că majoritatea tinerilor petrec șase ani, uneori chiar mai mult, la clubul care îl formează pentru sume care nu ating 5-6 sute de euro.

Așadar, este firesc ca în România să existe această modă a școlilor private de baschet, finanțate aproape exclusiv de părinți. Miza este câștigarea de trofee la nivel de minibaschet, U14 sau U16 pentru a le scoate ochii părinților cu deviza „aduceți-vă copilul la noi pentru că vi-l facem campion”. Aici este reala problemă a baschetului românesc. Aproape nimeni nu se preocupă să formeze jucători pentru seniori. Toată lumea este concentrată asupra rezultatului imediat, deoarece un titlu la juniori permite mărirea taxei lunare pe care o plătește părintele. Majoritatea școlilor private de baschet din România sunt supra încărcare de copii.

Un antrenor nu are cum să lucreze eficient cu 20-25 uneori chiar mai mulți copii în 75-90 minute de antrenament. Ca să nu mai vorbim despre faptul că nici măcar grupele de performanță din România nu au antrenamente zilnic. Dar aici intervin mai multe aspecte, despre care voi discuta cu altă ocazie.

Pregătirea tinerilor

Aici probabil se vor regăsi unii părinți. Întrebarea este foarte simplă și directă. Câți tineri de 18-19-20 ani sunt pregătiți să se mute pentru zece luni în alt oraș și să fie concentrați pe treaba lor?

Desigur există exemple. Le găsim la tot pasul. Atât pozitive, cât și negative. Totuși, credeți că la acea vârstă preocuparea principală a omului este munca? Dacă da, în cazul câtor tineri credeți că e așa? Mai ales în România. Mai ales într-un domeniu precum baschetul, în care ești expus, apari la TV, în presă, pe facebook și chiar ajungi să crezi despre tine că ești mai special decât mediul înconjurător.

Majoritatea jucătorilor români din Liga Națională evoluează la echipe din alte orașe decât cel natal ori cel în care au fost formați baschetbalistic. Credeți că la această vârstă e ușoară adaptarea la o viață nouă? Fără prietenii din copilărie, de la școală sau din echipa de juniori? Fără prezența părinților și familiei? Trăim într-o lume în care tentații există la tot pasul și multe dintre ele pot fi nocive pentru om. La 18-20-22 ani, avem înțelepciunea de a lua decizii de așa natură încât să nu afecteze negativ viitorul apropiat și/sau mai îndepărtat al nostru, al famiilor și/sau colaboratorilor?

Dacă un tânăr sub 23 ani, care nu are cum să fie un nume greu și o piesă de neînlocuit în propria echipă va comite o greșeală, cam cât de ușor credeți că le va fi cluburilor să se descotorosească de ei, pentru a face rapid loc altuia? Chiar nu ne gândim niciun pic la acest aspect?

Mai adaug faptul că în ultimele luni a demarat o veritabilă vânătoare de jucători tineri lansată de agenți/impresari. Fie ei români sau străini. Este ceva incredibil modul în care aceștia îi bombardează pe tinerii români.

Lipsa unei reguli clare cu privire la cele discutate la puncul 1 al acestui material va permite cluburilor din LNBM să legitimeze fără prea mari probleme jucători români tineri, considerați talentați, dar care nu au experimentat ce înseamnă nivelul jocului în eșalonul de elită din baschetul românesc. Probabil s-a considerat că aducerea unui sau unor tiner(i) este un risc pe care trebuie să și-l asume fiecare club în parte. Asta dacă s-a gândit cineva la așa ceva.

Efectele schimbării

Implementarea regulii autohtonului U23 în primul sfert al meciurilor din LNBM va conduce spre o situație în care antrenorii în mod direct, dar și cluburile, s-ar putea simți deloc confortabil. Câte echipe din LNBM credeți că vor începe meciurile cu mai puțin de patru străini în cvintetul de start?

Eu mă aștept ca majoritatea, dacă nu chiar toate, echipelor să opteze pentru o alcătuire cu patru străini și un român U23. Mizez că majoritatea timpului de joc din primul sfert să fie jucat cu cei șase străini și jucătorul român U23 (câți or fi ei pe la fiecare echipă, 1-2-3…).

Opinez că românul născut înainte de 1 ianuarie 1995 nu va prea vedea parchetul în primul sfert. Mă bazez pe ceea ce văd în prezent și ce s-a consemnat pe parcursul ultimilor ani în LNBM. În plus, din sezonul următor se revine la șase străini pe foaia de arbitraj. Ne putem aștepta ca toate echipele să legitimeze șase străini, mai bine educați baschetbalistic, mai experimentați și cu siguranță mai pregătiți să joace în LNBM decât majoritatea românilor.

Aici adaug și presiunea existentă pe rezultat. În baschetul românesc nu există nicio strategie, indiferent de nivelul la care ne raportăm, care să privească dincolo de următorul meci. Așa ceva nu există în România. Ai pierdut un meci? Te poți aștepta la consecințe foarte grave. Ținând cont de acest lucru cum vă imaginați că un antrenor își va permite să experimenteze în primul sfert al unui meci? Va juca cu un român U23 pentru că îl obligă regulamentul, dar în rest va juca cu cei mai pregătiți componenți din lot. De aici și până la găsirea soluțiilor de a ascunde jucătorul tânăr va fi doar un pas. Chiar vă invit să urmăriți câte acțiuni îl vor surprinde pe jucătorul român U23 izolat în colțul terenului. La orice echipă doriți dumneavoastră.

Există șanse foarte mari ca noua regulă să producă multe nemulțumiri în rândul românilor care au depășit vârsta de 23 ani. De aici și până la creearea de alibiuri va fi doar un pas. Nu știu dacă cei care au votat regula U23 s-au gândit la acest aspect.

Sunt ferm convins că multora nu le place conținutul acestui text. Îi atinge pe prea mulți oameni direct implicați într-un fel sau altul în baschetul românesc. Scopul materialului de mai sus nu este de a-i mulțumi pe ei. Ci de a sublinia niște lucruri care pentru subsemnatul sunt prea evidente și deloc favorabile unui climat sănătos.

Articole din aceeași categorie

2 comentarii On Trei aspecte legate de regula românului U23

  • ‘Drumul catre RAi este pavat cu intentii bune ‘
    Teoretic este buna aceasta decizie dar ea trebuie urmata de alte decizii complementare
    Daca pentru sezonul viitor teoretic sunt jucatori u23 pe parcurs ce o sa faca un copil care termina junioratul u18 merge la o echipa de prima liga unde este prea crud si pentru antrenamente dapai pentru joc ,cred ca ar trebui o competitie u23 daca tot ii vreti sub observatie ,a doua liga joaca cu u20 permanent si dupa daca nu ii ia o echipa de prima liga la revedere cu ei ,unele echipe sunt croite numai cu jucatori u20 la liga a doua doar pentru a le crea imagine si a fi fructificati ulterior ,eu personal cred ca va fi o metoda buna de obtinut bani de la echipele de prima liga fortand echipele sa plateasca mai ales ca unele sunt extrem de slabe pe juniori ,acesti copii au nevoie de competiii , si antrenamente serioase dar e un LASA MA SA TE LAS doar cei cativa ALESI care trebuie sa se materializeze financiar munca cu ei restul sunt lasati de izbeliste,

  • Apropo stiu 20jucatori u23 care sunt superiori lui Tohatan dar copilul a avut acest NOROC si incredere acordata si nu trebuie sa dezamageasca din ce stiu este un copil serios si muncitor sa speram ca aerul inaltimii sa nu il ameteasca

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată!

Nu vor fi publicate comentariile care sunt în afara subiectului articolului sau pe care le considerăm ca fiind ilegale, discriminatorii, injurioase sau neadecvate. Linkurile utile în context sunt binevenite.

Sliding Sidebar

Despre Noi

24secunde este un site dedicat, în special, analizelor și comentariilor despre baschetul românesc.

Publicăm și știri, unele mai detaliate, puse în context și însoțite de câte cu un paragraf cu un comentariu, altele scurte, grupate sub titulatura ”Ultima oră”.

24secunde.ro este întruchiparea unei pasiuni, drept urmare principalul nostru țel nu este traficul.

Normal că vrem să avem, zilnic, mii de cititori care să lase tot atâtea comentarii, dar nu acesta este obiectivul nostru primordial.

În primul rând, vrem să vă oferim texte de o calitate foarte bună.

În al doilea rând, vrem să creem o comunitate în care să se discute despre problemele reale ale baschetului românesc și despre soluțiile de dezvoltare a acestuia, fără antipatii legate de echipa favorită, orașul de domiciliu sau alte astfel de lucruri derizorii.

Sperăm să reușim toate acestea, iar 24secunde.ro să devină un reper în presa de baschet din România.