Sistemul numit Olympiacos Pireu

Olympiacos Pireu s-a calificat în finala Euroligii masculine pentru a 4-a oară în ultimele șase ediții desfășurate. Campioana Greciei a învins pentru a 4-a oară în aceeași perioadă menționată, pe CSKA Moscova la Final Four-ul competiției.

Fie în semifinale, fie în finală, Olympiacos a surprins pe CSKA de fiecare dată. Precedentele datează din:

– 2012, la Istanbul, în finală, scor 62-61.
– 2013, la Londra, în semifinale, scor 69-52.
– 2015, la Madrid, în semifinale, scor 70-68.

Acum, în 2017, Olympiacos a învins pe CSKA cu scorul de 82-78.

Similar finalei din 2012, grecii au lăsat impresia că nu pot să facă față adversarului. Mai bogat, mai talentat, mai eficient bună parte a meciului. La fel ca și atunci, Vassilis Spanoulis a explodat în repriza secundă. După o primă repriză care ne-a făcut să spunem, ca de multe alte ori, „gata, am văzut tot ce era mai bun în Billy, dar prezentul nu mai e de partea lui”, numărul 7 de la Olympiacos a fost factorul decisiv al finalului de meci.

Spanoulis este unic și cu siguranță cei mai în măsură să confirme acest lucru sunt oamenii de la CSKA Moscova. Pur și simplu omul i-a ucis ori de câte ori s-au duelat în Final Four.

Este un paradox. O anomalie. Ceva ce nu poate fi real. Întotdeauna CSKA Moscova a fost favorită, însă de fiecare dată Olympiacos Pireu a triumfat.

Firește, presiunea a apăsat, ca întotdeauna pe umerii lui CSKA. E mai simplu să joci fiind în cealaltă tabără. Bine-nțeles, sistemul competițional existent (Final Four, adică un meci în semifinale, unul în finală), avantajează cealaltă tabără. Însă bugetul de peste 40 milioane euro alocat în fiecare an de ruși ar trebui să fie suficient pentru a contracara toate aceste dezavantaje pe care le poate reprezenta poziția de veșnic favorit.

Revin. Spanoulis este unic. Omul este o legendă și dacă iubim cu adevărat baschetul nu putem să nu recunoaștem acest lucru. Indiferent în ce tabără ne aflăm. A rușilor, a grecilor ori a neutrilor.

Însă vorbim despre o disciplină colectivă. În baschet singur e imposibil să câștigi. Și atunci ne întrebăm, firește, cum e posibil ca echipa cu buget mai mic să o învingă, într-un meci atât de important, pe cea cu bugetul mai mare.

Înainte de a-mi exprima opinia în acest sens aș vrea să remarc faptul că CSKA a avut 42.6 milioane euro în sezonul 2016/17, cu 15 milioane mai mare decât orice altă formație. În schimb, Olympiacos a avut 12.5 milioane euro, al 9-lea buget în Euroligă și undeva pe la locul 15 în întreaga Europă baschetbalistică.

Așadar, ce anume o face pe Olympiacos atât de bună în baschetul european în pofida bugetului inferior multor echipe?

Iată motivele. Ordinea este aleatorie, dacă vreți.

1. Spanoulis

Fără alte adăugiri.

2. Sistemul

Legendarul Dusan Ivkovic a construit Olympiacos-ul epocii moderne în baschet. Un antrenor fabulos, care a construit ceva care rezistă timpului și care se menține la gruparea din portul Pireu, chiar dacă de la plecarea lui „Duda” s-au schimbat mai mulți antrenori. Această echipă joacă la fel, chiar dacă lotul a suferit multe schimbări. Apărare, efort, alergare, mingea la Spanoulis și Printezis. Primul creează, iar celălalt este executantul. Doi soldați care ghidează prin exemplu.

3. Identitatea

Toate succesele lui Olympiacos Pireu la nivel de Euroligă s-au conturat în jurul unor baschetbaliști autohtoni. Alături de Spanoulis și Printezis, la toate finalele de Euroligă disputate în epoca modernă au luat parte alți jucători eleni. Vangelis Mantzaris și Kostas Papanikolaou au fost prezenți la precedentele trofee. În acest moment la echipă se află Ioannis Papapetrou și Dimitrios Agravanis. În alți ani au fost alți greci care să completeze nucleul (Kostas Sloukas, Lazaros Papadopoulos etc). Oamenii aceștia nu au evoluat pentru Olympiacos ca și cum ar juca pentru o altă formație. Ei au jucat cu emblema lui Oly în suflet, nu cu ea pe piept. E ceva ce în sportul profesionist se poate găsi la fel de rar precum instinctul de killer al lui Spanoulis.

4. Oamenii care dau totul și dau exemplu

Lângă grecii care fiind implicați sentimental e limpede că vor face tot ce le stă în puteri pentru a câștiga, Olympiacos a avut întotdeauna jucători care vor face mai mult decât ne-am putea închipui că este omenește posibil. În acest sezon acești oameni sunt Khem Birch și Patric Young. În trecut au fost Othello Hunter, Bryant Dunston, Kyke Hines, Joey Dorsey, Acie Law și alții. Acei atleți desăvârșiți. De ce sunt ei importanți? Nu neapărat pentru capacele fabuloase sau pentru acele slow motion-uri în care vedem că s-au ridicat cu jumătate de metru deasupra celui mai desvărârșit atlet din echipa adversă. Ci pentru că ei dau totul pe parchet. Iar prin această abordare îi influențează pe ceilalți.

Atunci când „un animal” precum Birch iese de pe teren stors de puteri, după a nu știu câta intervenție extrem de utilă echipei sale (fie că a fost capac, recuperare sau a făcut suficient pentru a altera precizia aruncării adversarului), acela este momentul în care ceilalți jucători din echipă au pielea de găină, iar nivelul de adrenalină atinge cote uriașe. Când cel mai fioros jucător din echipă se dă de pământ pentru o minge sau sare în tavan pentru o alta, este exemplul perfect în ceea ce privește disponibilitatea celorlalți de a face același lucru.

E momentul în care oamenii educați și formați baschetbalistic sub sigla lui Olympicos înțeleg că acești atleți sunt la fel de implicați ca și ei. Acela e momentul în care cuvântul echipă are sens. Atunci când legenda poate să creeze, locotentul principal se dezlănțuie, soldații fideli și „mercenarii” formează o echipă.

Acesta este modul în care s-a construit succesul lui Olympiacos în perioada 2011-2017. Este ceva ce doar Olympiacos are. Și nu poate fi calculat în bani.

P.S. Olympiacos a jucat finalul sezonului regulat, playoff-ul Euroligii și semifinala cu CSKA Moscova, fără Matt Lojeski și Daniel Hackett. Adversarul, cel cu buget colosal, a evoluat în formulă completă.

Foto: euroleague.net

Articole din aceeași categorie

1 comentarii On Sistemul numit Olympiacos Pireu

  • si as mai adauga un 5. Foamea de succes….dupa ce 14 ani (1997-2011) au fost un vesnic loc 2 in umbra lui PAO, de multe ori cu frustrari enorme ( intr-o finala de campionat stiu ca s-au retras de pe teren din cauza arbitrajului care era clar pro Panathinaikos), s-a produs declicul in 2012 cand au luat si campionatul si euroliga.

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată!

Nu vor fi publicate comentariile care sunt în afara subiectului articolului sau pe care le considerăm ca fiind ilegale, discriminatorii, injurioase sau neadecvate. Linkurile utile în context sunt binevenite.

Sliding Sidebar

Despre Noi

24secunde este un site dedicat, în special, analizelor și comentariilor despre baschetul românesc.

Publicăm și știri, unele mai detaliate, puse în context și însoțite de câte cu un paragraf cu un comentariu, altele scurte, grupate sub titulatura ”Ultima oră”.

24secunde.ro este întruchiparea unei pasiuni, drept urmare principalul nostru țel nu este traficul.

Normal că vrem să avem, zilnic, mii de cititori care să lase tot atâtea comentarii, dar nu acesta este obiectivul nostru primordial.

În primul rând, vrem să vă oferim texte de o calitate foarte bună.

În al doilea rând, vrem să creem o comunitate în care să se discute despre problemele reale ale baschetului românesc și despre soluțiile de dezvoltare a acestuia, fără antipatii legate de echipa favorită, orașul de domiciliu sau alte astfel de lucruri derizorii.

Sperăm să reușim toate acestea, iar 24secunde.ro să devină un reper în presa de baschet din România.