Iugoslavia – Ce nume pentru baschet…

iugo

EuroBasket 2015 demarează în patru țări pe data de 5 septembrie. În cele ce urmează ne amintim de trecutul acestei competiții și mai exact despre cea mai redutabilă forță baschetbalistică de la sfârșitul anilor 80 și începutul anilor 90 în Europa.

Fără îndoială baschetul, ca de altfel multe discipline sportive, a trecut prin mai multe ere. Profesionismul a prins rădăcini în multe țări pe bătrânul continent, iar cele pregătite, cu infrastructură și cu educație necesară au avut de câștigat de pe urma transformării sportului și baschetului în meserie.

Lucrurile nu au stat așa întotdeauna și cu siguranță în trecut a existat o diferență semnificativă între diferite țări. Ca în orice domeniu, baschetul a prins rădăcini în anumite locuri. În altele a fost ceva trecător, iar pe anumite meleaguri el nu s-a bucurat de simpatie și nu a avut nicio șansă să se dezvolte.

Sfârșitul anilor 80 și începutul anilor 90 a coincis în spațiul cunoscut în zilele noastre ca fiind ex-iugoslav cu cea mai fructuoasă perioadă din istoria sportului cu mingea la coș. Iugoslavia a dominat baschetul european, atât la nivel de club, acolo unde Pop 84 Split a câștigat Euroliga în trei ediții consecutive, performanță pe care nu a mai atins-o nimeni de atunci, cât și la nivelul echipelor naționale.

Între 1989 și 1997 s-au desfășutat cinci ediții ale EuroBasket. Patru dintre ele au fost adjudecate de Iugoslavia. Singura excepție s-a consemnat în anul 1993, ea fiind adjudecată de Germania. Probabil că nu vorbeam despre excepții dacă conflictul militar existent în acele vremuri pe teritoriul actual al Serbiei nu ar fi revendicat atât de multe vieți omenești și ce a scos la iveală câteva dintre cele mai cumplite realități cu care rasa umană s-a confruntat cel puțin în ultimii 70 ani în lumea civilizată.

Iugoslavia și-a început dominația europeană în anul 1989, la un an după argintul olimpic cucerit la Seul. Sub îndrumarea lui Dusan Ivkovic, reprezentativa Iugoslaviei a câștigat, la Zagreb, al 4-lea titlu continental din istorie. În prealabil, iugoslavii cuceriseră trei medalii de aur consecutive în 1973, 1975 și 1977.

Ediția din 1989 a fost dominată și controlată de Iugoslavia care a câștigat toate cele cinci partide disputate. Patru dintre acestea s-au încheiat la diferență de cel puțin 18 puncte. A învins Grecia, campioana continentală la acea vreme, la diferență de 35 puncte în faza grupelor, respectiv la 21 în finala competiției.

Lotul Iugoslaviei la EuroBasket 1989: Drazen Petrovic, Zdravko Radulovic, Zoran Cutura, Toni Kukoc, Zarko Paspalj, Jure Zdovc, Zoran Radovic, Stojko Vrankovic, Vlade Divac, Predrag Danilovic, Dino Radja respectiv Mario Primorac.

Petrovic a fost desemnat MVP al EuroBasket 1989, iar în echipa ideală a fost acompaniat de Zarko Paspalj și Dino Radja. Fratele regretatului Drazen, Aleksandar Petrovic a declarat în documentarul „Once Brothers” că în anii 80 în NBA se vorbea despre „Showtime Lakers”, dar ceea ce s-a întâmplat la Zagreb în timpul EuroBasket 1989 a fost cu adevărat un show. Unul oferit de o echipă a Iugoslaviei aproape perfectă pentru baschetul care se juca la acea vreme în Europa.

A urmat Campionatul Mondial din anul 1990, desfășurat în Argentina. Iugoslavia a dominat competiția și a depășit Uniunea Sovietică de două ori, respectiv echipele SUA și Grecia câte o dată. A venit rândul lui Toni Kukoc să strălucească și să fie desemnat MVP al turneului. Din lotul Iugoslaviei nu au lipsit Petrovic, Divac, Paspalj, Radja sau Zdovc, dar în lotul de 12 s-a aflat și cel care ulterior a devenit cel mai mare antrenor de baschet din Europa, Zeljko Obradovic. El tocmai își reluase cariera după ce a avut de ispășit o pedeapsă cu executare ca urmare a unui accident rutier în urma căruia un om și-a pierdut viața.

Campionatul Mondial din anul 1990 a consemnat ruptura definitivă în sânul echipei naționale a Iugoslaviei din cauza tensiunilor etnice și politice ce au măcinat această zonă în anii 90. Evenimentul din Argentina a fost ultimul în care au putut fi văzuți, jucând împreună, sportivi precum Vlade Divac, Drazen Petrovic, Toni Kukoc și Zarko Paspalj.

Croații Kukoc și Radja au acceptat să joace pentru Iugoslavia în anul 1991, atunci când s-a desfășurat EuroBasket în Italia. De asemenea, în lot s-au aflat sârbii Vlade Divac, Zarko Paspalj și Sașa Danilovic, respectiv slovenul Jure Zdovc, dar a absentat Drazen Petrovic. EuroBasket 1991 a fost adjudecat tot de Iugoslavia și tot fără nicio înfrângere.

Un an mai târziu lucrurile s-au schimbat ireversibil. Croația și-a declarat independența și a obținut dreptul de participare la Jocurile Olimpice de la Barcelona. În schimb, Iugoslavia nu a putut participa în competiții sportive și a ratat prezența la cea mai mare propagandă făcută baschetului în toată istoria disciplinei. Dream Team a participat la Jocurile Olimpice, dar Iugoslavia nu a avut voie să participe. Croația a câștigat medalia de argint cu Drazen Petrovic în teren, împotriva lui Michael Jordan.

A urmat EuroBasket 1993, adjudecat de Germania după o finală cu Rusia, încheiată cu scorul de 71-70. Iugoslavia a absentat și de la acest eveniment, în vreme ce Croația a obținut medalia de bronz, după ce cu câteva zile înaintea începerii turneului final, Drazen Petrovic s-a stins din viață ca urmare a unui accident de mașină.

Iugoslavia nu a putut participa nici la Campionatul Mondial din anul 1994, desfășurat în Canada. Acolo unde SUA a dominat din nou și a cucerit medaliile de aur, similar celor întâmplate la Jocurile Olimpice de la Barcelona.

În schimb, anul 1995 a consemnat revenirea Iugoslaviei în arena baschetbalistică. După trei ani în care a ratat tot atâtea competiții de anvergură și probabil tot atâtea medalii, Iugoslaviei i-a fost permisă participarea la EuroBasket 1995. Evenimentul a avut loc în Grecia și a fost adjudecat de „plavi”. Din păcate finala a fost marcată de evenimente reprobabile. Publicul elen a huiduit copios echipa națională a Iugoslaviei pe tot parcursul confruntării cu Lituania. Balticii au decis la un moment dat să se retragă de pe teren în semn de protest față de maniera de arbitraj și totul a culminat cu decizia delegației croate de a boicota festivitatea de premiere. Astfel, jucători ca Toni Kukoc sau Velimir Perasovic au fost obligați de conducătorii delegației croate să întoarcă spatele unui grup de jucători cu care și-au petrecut câțiva dintre cei mai frumoși ani de tinerețe. O decizie pe care nimeni nu o va uita vreodată și care a dat o dureroasă palmă noțiunii de sport și fair play.

Dincolo de acest lucru, Iugoslavia a făcut un turneu absolut perfect, cu precizarea că a beneficiat de anumite avantaje de arbitraj în marea finală. A câștigat nouă meciuri din tot atâtea disputate, avându-i în componență pe Dejan Bodiroga, Vlade Divac, Sașa Danilovic, Sașa Djordjevic Zarko Paspalj, Dejan Tomasevic ori Zeljko Rebraca.

Vara anului 1996 a consemnat concursul olimpic, găzduit la Atlanta, în patria baschetului. SUA a prezentat o nouă versiune alcătuită din staruri ale NBA și a câștigat medalia de aur. Iugoslavia a demonstrat încă o dată că exceptând NBA-ul alcătuiește principala forță baschetbalistică de pe planetă, câștigând șapte meciuri din tot atâtea disputate până la marea finală. Aici a fost întrecută de SUA cu scorul de 95-69. La acest eveniment au fost prezenți jucători precum Divac, Djordjevic, Paspalj, Danilovic, Bodiroga, Tomasevic, respectiv Rebraca.

A urmat EuroBasket 1997. Acolo unde Iugoslavia a dominat din nou. În pofida unei înfrângeri suferite în fața Italiei, plavii au mers ceas în faza a 2-a a grupelor și în fazele eliminatorii pentru ca în finală să se revanșeze în fața Italiei, scor 61-49. Zarko Paspalj s-a retras cu un an înainte din echipa națională, iar Vlade Divac nu a participat, însă Djordjevic, Danilovic, Bodiroga, Rebraca, Tomasevic și Nikola Bulatovic (ulterior legitimat la Asesoft) au făcut tot ce era necesar pentru câștigarea celui de-al 7-lea titlu continental din istoria Iugoslaviei.

Vara anului 1998 a consemnat revenirea echipei naționale a Iugoslaviei în Grecia. Acolo unde în urmă cu trei ani a avut parte de momente de tristă amintire în cadrul finalei EuroBasket 1995. Plavii au profitat de absența jucătorilor din NBA și au câștigat medalia de aur în pofida unei noi înfrângeri suferite în grupă pe mâna Italiei. Iugoslavia a depășit Grecia în semifinale, respectiv Rusia în ultimul act pentru cel de-al 4-lea titlu mondial din istorie.

EuroBasket 1999 a consemnat al 3-lea eșec în fața Italiei la un turneu de anvergură. Spre deosebire de primele două, acesta s-a consemnat într-un moment important, adică în semifinale. Astfel, Iugoslavia s-a mulțumit cu medalia de bronz, Italia mergând până la capăt pentru câștigarea titlului continental.

Anul 2000 a coincis cu eliminarea în sferturile de finală la Jocurile Olimpice de la Sydney, Lituania s-a revanșat pentru cele întâmplate în 1995, calificându-se în careul de ași al acestei competiții.

Iugoslavia a revenit în forță în 2001 și 2002, câștigând ultimele titluri din istorie. La EuroBasket a depășit Turcia, chiar la Istanbul, pentru ca la Campionatul Mondial să învingă Argentina, la prelungiri, după o altă finală în care arbitrajul a lăsat mult de dorit.

Astfel, între 1986 și 2002, o singură dată s-a întâmplat că Iugoslavia nu a urcat pe podium la EuroBasket, Campionatul Mondial sau Jocurile Olimpice. Este vorba despre concursul olimpic din anul 2000. Firește, trebuie subliniat că între 1992 și 1994, a ratat participarea la câte o ediție a fiecărui concurs major amintit. Și, probabil, a ratat câte o medalie la fiecare prin simplul fapt că i-a fost interzis accesul la aceste întreceri.

La 31 decembrie 2002 o pagină foarte importantă din istoria baschetului s-a închis. Iugoslavia a dispărut de pe firmamentul sportului cu mingea la coș. Totul are un început și un sfârșit. Modul în care s-a terminat povestea Iugoslaviei este regretabil, deoarece am rămas fără o legendă, dar dacă ceva trebuie să se termine, așa e demn de un colos: Iugoslavia a dispărut într-un moment în care era campioană a Europei și era campioană mondială.

A apărut Serbia și Muntenegru, pentru ca de la 1 ianuarie 2007 cele două să devină țări diferite.

Iugoslavia va rămâne în memorie cu opt medalii europene de aur, cinci medalii mondiale de aur, respectiv cu un titlu olimpic. Alături de acestea, notăm 34 medalii europene, mondiale sau olimpice în dreptul numelui care în zilele noastre nu mai există. Dincolo de metalele prețioase rămâne baschetul absolut de vis dezvoltat în acest colț de lume.

După dispariția Iugoslaviei, țările din această zonă au mai strâns două medalii la concursurile importante. Este vorba despre un argint la EuroBasket în 2009, respectiv un argint la Campionatul Mondial în anul 2014. Ambele obținute de Serbia.

Articole din aceeași categorie

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată!

Nu vor fi publicate comentariile care sunt în afara subiectului articolului sau pe care le considerăm ca fiind ilegale, discriminatorii, injurioase sau neadecvate. Linkurile utile în context sunt binevenite.

Sliding Sidebar

Despre Noi

24secunde este un site dedicat, în special, analizelor și comentariilor despre baschetul românesc.

Publicăm și știri, unele mai detaliate, puse în context și însoțite de câte cu un paragraf cu un comentariu, altele scurte, grupate sub titulatura ”Ultima oră”.

24secunde.ro este întruchiparea unei pasiuni, drept urmare principalul nostru țel nu este traficul.

Normal că vrem să avem, zilnic, mii de cititori care să lase tot atâtea comentarii, dar nu acesta este obiectivul nostru primordial.

În primul rând, vrem să vă oferim texte de o calitate foarte bună.

În al doilea rând, vrem să creem o comunitate în care să se discute despre problemele reale ale baschetului românesc și despre soluțiile de dezvoltare a acestuia, fără antipatii legate de echipa favorită, orașul de domiciliu sau alte astfel de lucruri derizorii.

Sperăm să reușim toate acestea, iar 24secunde.ro să devină un reper în presa de baschet din România.