1995. Oribilul început al rivalității sârbo-croate în baschet

Serbia și Croația își dau întâlnire în sferturile de finală ale concursului de baschet masculin de la Jocurile Olimpice 2016. Se anunță o încleștare de zile mari, între două izvoare nesecate de talent pur, între două națiuni a căror menire în această lume este să încânte largi mase de oameni în jocurile de echipă.

Atunci când vorbim despre Serbia și Croația în baschet ne gândim la relația de sânge existentă între familiile Petrovic și Bodiroga. Ne gândim la echipa de aur a Iugoslaviei care nu a apucat să participe la Jocurile Olimpice 1992. Ne gândim la Toni Kukoc, Vlade Divac și la o infinitate de nume provenite din aceste țări, care au fascinat Europa și întreaga planetă cu mingea portocalie. Ne gândim la prietenia ruinată a lui Vlade și Drazen.

În același timp, atunci când vorbim despre Serbia și Croația, ne gândim la rivalitate. Din păcate dusă dincolo de limitele sportului și sportivității. Un exemplu în acest sens este întâmplarea de la EuroBasket 1995, eveniment găzduit la Atena, primul concurs de baschet la care au participat sârbii – sub denumirea de Iugoslavia, după desprinderea Croației. Acel episod a deschis practic o pagină nouă în istoria sportului. Pătată, din păcate, de tensiunile politice ale vremurilor.

Povestea EuroBasket 1995 este una deosebită din punct de vedere pur sportiv. A fost primul eveniment baschetbalistic la care iubitorii acestui sport au avut posibilitatea să ia parte și să urmărească cele două superputeri ale Estului Europei împărțite în cinci echipe. Uniunea Sovietică a fost împărțită, din punct de vedere baschetbalistic, în Rusia și Lituania. În schimb, RSF Iugoslavia a fost divizată în Slovenia, Croația și Iugoslavia. A fost primul turneu în care cele două super forțe ale baschetului european au fost diluate, însă în realitate evenimentul a permis mai multor jucători școliți în baschetul sovietic și iugoslav să-și arate clasa. Baschetul a fost magnific în acel turneu. Însă politicul ne-a arătat cât poate să fie de mizerabil.

Turneul i-a adus pe parchet pe Giannakis, Sigalas, Fasoulas, Kukoc, Radja, Komazec, Perasovic, Vrankovic, Magnifico, Pittis, Sabonis, Marciulionis, Chomicius, Kurtinaitis, Karnisovas, Karasev, Fetisov, Bazarevich, Divac, Djordjevic, Paspalj, Danilovic...fără să-i mai enumăr pe spanioli și francezi. A fost cel mai redutabil concurs de baschet pe care Europa îl văzuse până la acea oră. Și a fost organizat la Atena, locul în care s-a născut sportul modern.

Un singur om lipsea. Cel mai mare dintre ei Drazen Petrovic. Dispărut mult prea devreme din lumea celor supuși greșelii.

În pofida absenței lui Mozart al baschetului, Croația a aliniat o echipă redutabilă care și-a demonstrat valoarea pe parchet. A câștigat toate meciurile din grupe, dar și confruntarea cu Italia – țară ce avea cel mai puternic campionat național din Europa în anii 90 – din sferturile de finală. În penultimul act și-a dat întâlnire cu Lituania, o echipă mereu inspirată și întotdeauna pregătită să facă meciuri mari. A făcut unul și în semifinale, depășind Croația cu scorul de 90-80.

A urmat finala, acolo unde balticii s-au duelat cu Iugoslavia. A fost o finală colosală, adjudecată de balcanici cu scorul de 96-90 pe fondul celor 41 puncte înscrise de Sașa Djordjevic, actualul antrenor al Serbiei. După o finală în care colosalul Sarunas Marciulionis a avut 32 puncte, iar partida a opus cei mai mari pivoți din istoria baschetului european – Vlade Divac și Arvydas Sabonis. Finala a fost marcată de proteste și tensiuni, de retragerea, la un moment dat, a echipei Lituaniei de pe parchet în semn de dezaprobare față de maniera de arbitraj, însă spectacolul sportiv a fost de-a dreptul colosal.

În prealabil, finala mică a fost adjudecată de Croația, scor 73-68, asupra Greciei. Astfel, Iugoslavia și Croația au urcat pe podium la primul concurs de baschet la care cele două au participat după destrămare.

Imaginile de pe podium sunt oribile și nu au ce să caute în sport. În timpul ceremoniei de premiere, când jucătorii iugoslaviei au urcat pe podium, întreaga delegație a Croației a părăsit incinta (imagini video la minutul 6:50). Este cel mai negru moment din întreaga istorie a sportului. O întâmplare pe care nu o vom uita vreodată. Depășește cu mult boicotul american de la Jocurile Olimpice din 1980, respectiv pe cel sovietic de la Jocurile din 1984.

A fost un exemplu elocvent în ceea ce privește puterea politicului și amestecul acestuia în sport. A fost un exemplu în ceea ce privește faptul că această întâlnire pe podium a venit mult prea devreme raportat la tensiunile existente în continuare în spațiul ex-iugoslav în anul 1995.

Așa a început rivalitatea sportivă dintre Iugoslavia (actualmente Serbia) și Croația. Cu o urâtă imagine a implicării politicului. Deoarece este inimaginabil ca niște sportivi să facă așa ceva din proprie inițiativă. Mai ales că bună parte dintre ei au fost colegi de cameră în cantonamentul RSF Iugoslavia înaintea declanșării războiului din această zonă.

Articole din aceeași categorie

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată!

Nu vor fi publicate comentariile care sunt în afara subiectului articolului sau pe care le considerăm ca fiind ilegale, discriminatorii, injurioase sau neadecvate. Linkurile utile în context sunt binevenite.

Sliding Sidebar

Despre Noi

24secunde este un site dedicat, în special, analizelor și comentariilor despre baschetul românesc.

Publicăm și știri, unele mai detaliate, puse în context și însoțite de câte cu un paragraf cu un comentariu, altele scurte, grupate sub titulatura ”Ultima oră”.

24secunde.ro este întruchiparea unei pasiuni, drept urmare principalul nostru țel nu este traficul.

Normal că vrem să avem, zilnic, mii de cititori care să lase tot atâtea comentarii, dar nu acesta este obiectivul nostru primordial.

În primul rând, vrem să vă oferim texte de o calitate foarte bună.

În al doilea rând, vrem să creem o comunitate în care să se discute despre problemele reale ale baschetului românesc și despre soluțiile de dezvoltare a acestuia, fără antipatii legate de echipa favorită, orașul de domiciliu sau alte astfel de lucruri derizorii.

Sperăm să reușim toate acestea, iar 24secunde.ro să devină un reper în presa de baschet din România.